Editorilor „Scînteii” pirat
(Înşelător supliment cotidian la „Jurnalul Naţional”)
Dacă-aveţi un pic de minte
Şi un dram de-nţelepciune,
Ascultaţi un sfat cuminte:
Ziarul să-l numiţi … Tăciune !
Eu aşa-i ziceam „Scînteii”
Pînă la-nceputul Nopţii,
C-o foloseau fariseii
Şi ne păcăleau cu toţii…
Au trecut decenii (două),
De hulire a Luminii,
Iar „Scînteia” asta nouă
Farsă e ce-o joacă unii…
Vechi şi noi, mereu aceiaşi
Lătrători, îşi ascund ura
Pentru mulţii nevoiaşi
Şi ne vînd … maculatura !
Dar noi ştim că, sub cenuşă,
E-un tăciune cu pericol;
Nu deschidem falsa uşă,
Căci ne temen de ridicol !
Ştim de-un veac, chiar Lenin zis-a,
Foc avea-vom din Scîntei,
Dar din asta, compromisa,
Doar arsuri şi vînătăi !
31 ianuarie 93
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu