Suprema crimă anti-umană: publicarea bibliei pentru copii !

Posturile de stat ale Televiziunii transmit deșănțate anunțuri cinice despre publicarea unei ”biblii pentru copii”, aceștia -și părinții lor- fiind ademeniți să o cumpere și să o citească, în scopul, evident, de a-i transforma pe cititori în Robii bazaconiilor evreiești, cu arhicunoscutele personaje din cea mai oribilă faună imaginată de minți bolnave...
O asemenea înrobire vine în flagrantă și profundă contradicție cu textele și spiritul normelor legale naționale, europene și internaționale care nu permit asemenea monstruozități împotriva copiilor.
De aceea, cerem autorităților respective competente, inclusiv Parchetului, să se sesizeze de îndată și să stopeze batjocorirea copiilor, să interzică asemenea ucigașe maculaturi otrăvitoare, dispunînd tragerea la răspundere penală a autorilor.
Moarte otrăvirii religioase a copiilor ! Jos cu otrăvitorii !
8 aprilie 95
Prof. Gheorghe UNGUREANU

EMINESCU

Eminescu este Neamul,
Eminescu este Ramul,
Eminescu-i Începutul,
Eminescu-i Infinitul...

Eminescu e Pămîntul,
Eminescu e Cuvîntul,
Eminescu ne e Cîntul -
Marele, duiosul, sfîntul...

Eminescu e Iubirea,
Eminescu-i Infinirea,
Ne e Rostul şi Rostirea,
Suferinţa şi-mplinirea.

Este Doina şi durerea,
Dorinţa şi Mîngîierea;
Pentru visuri e Izvorul,
Pentru dragoste e Dorul.

Stea pe bolta primăverii,
Gînd în nopţile tăcerii,
Far pe-ntinsul rece-al mării,
Leac în pragul disperării.

Demiurg de noi Tării,
Creator de simfonii,
Definire pentru Sfinţi,
Prototip pentru Părinţi.

Este Foamea ne-mplinită,
Setea cea nepotolită;
El e Plopul-fără-soţ
Şi doineşte pentru toţi.

23 mai 1989
Notă:
Distinsă cu Diploma Festivalului Naţional "Mihai Eminescu", ediţia a VI-a, Bucureşti, 2009, în interpretarea Grupului coral din Mioveni, Argeş, regia prof. Maria Comănoiu, pe muzică de prof. Marian Mecu din Domneşti, Argeş.

(reprodus din ”Agonia.ro”)

Majuscule și minuscule

(poezie reprodusă din ”Agonia.ro”)


În cătunul Dacic evreiesc
Plină e rostirea-nstrăinată
De dejecţii care ne-ofilesc
Puritatea limbii de odată.

Stăm încovoiaţi şi pîrpîim,
În majuscule,-adulări scabroase
Pentru dumnezeii de venin,
Populînd oborul fără oase.

Sol numim, "al nostru" pe un spîrc
Plin fiind de ifose şi noxe,
Chiar la el în ţară-i simplu stîrc,
Iar la noi, de drept, e zeu Zamolxe.

Numărăm şi anii ca năvlegii
Din ciudata "naştere" a lui,
Le cunoaştem sclavii, ca şi regii,
Sîntem plini de pilde şi sătui.

Înălţăm scrînteală de smintire
În pămîntul Daciei cel sfînt,
Pentru o complectă nimicire
Chiar a Vatrei unde ne-am născut.

Idiotizaţi, savanţii noştri
Proslăvesc pe spîrc în majuscule
Şi nu văd că ei, orbiţi ca proştii,
Sînt ai nimicirii noastre scule.

Fauna năroadă şi zăludă
Calendarul ne-a-mbîcsit masiv,
Pe străini îi acceptăm ca rudă,
Nemuriţi în propriul buletin.

Dacia răpusă-i şi ucisă
Ca Izvor, ca Vatră şi ca Neam,
Declarăm că limba ni-i metisă
Şi strămoş - barbarul de Traian.

L-am uitat pe Rexos dus la Troia,
Zeu ucis de prea şiret Ulise,
Nu ne-ncununăm cu Tărtăria
Şi treimea-i de tăbliţe scrise.

Taină este peştera cu teze
Şi inscripţii de treizeci milenii,
Nici un doct nu vrea s-o cerceteze,
Zăuitat Banatu-i în vedenii...

Filologi, istorici, acadişti,
Cu profunde şi alese competenţe,
Se declară sceptici, pesimişti:
Munţi de probe le declară ... zdrenţe !

Grei savanţi de-naltă strălucire,
Ne confirmă primii-n axa lumii,
Au, din Vatra Daciei, ivire -
Nu-i băgăm în seamă pe niciunii !

Oare-avem în sînge chiar sclavia,
De ne place traiu-ncovoiat ?
Ţara poreclită-i Romînia
Şi-ocupanţii ne-au... eliberat ?!?

25 septembrie 93 (2008)
Prof. Gheorghe UNGUREANU