CIUMA de Gheorghe UNGUREANU

Ciuma

S-a-ntors Ciuma-n sat la noi,
Cu butic şi prăvălie,
Cu spurcaţii de ciocoi;
Ca în vremuri de sclavie…

Tot ce-am strîns la colectivă,
În regimul democrat,
Zace la ciocoi în stivă;
Chiar speranţa ne-au furat…

N-aveam sat şi nici cătun,
În lungul şi-n latul ţării,
Fără Şcoală şi Cămin;
Toate-s date acum uitării …

Transformaţi sînt peceriştii
În ciocoi şi infractori,
Noi credeam că-s comuniştii;
Cît am fost de surzi şi chiori !

Ne-au dus liftele-n imperii,
Cîine jigărît la porţi,
Să-i spălăm noi de mizerii,
Proşti cum sîntem şi netoţi…

Pentru un coltuc de pîine
Negru, şi sălciu şi-amar,
Europă, trec prin tine
Din Carpaţi la Gibraltar…

Ospitalieri, cum sîntem,
Cînd străini ne vin în casă,
I-ospătăm şi nu-nţelegem
Ce au ei cu … gura noastră !
20 august 91-
16 februarie 93

În prag de An Nou 94

Moş Gerilă

Moş Gerilă, dumneata
Mai ştii regula ori ba ?
(După douăzeci de ani
Patronaţi de şarlatani…)

La sfîrşit de an, se cade
S-aduci celor cumsecade
Daruri şi urări de bine
Pentru anul care vine.

Ne-a spurcat un spîrc străin
Şi te-a izgonit din cin,
Iar ciocoii pecerişti
Flecăreau că nu exişti.

Şi au pus în locul tău
Pe bastardul derbedeu,
Dîndu-i şi nume pe loc
De la cracii de pe foc.

Înghiontindu-ne ades
Că e de … popor ales,
Că păstor vrea să ne fie,
Iar noi turmă în robie !

Dar să ştii, Moşule, bine,
Că noi te-aşteptam pe tine
Să ne-aduci daruri curate:
Libertate şi Dreptate,

Să nu fim exploataţi
Nici din ţară alungaţi,
Să ieşim din derapaj,
Să uităm slova şomaj;

Nu vrem fete de vînzare
Şi copii de hartapale,
Vrem în ţară să muncim,
Nu la alţii să cerşim !

Sfîntă-i Patria, bogata,
Cum în lume nu e alta,
Demni şi liberi să trăim,
Nu la trîntori să slujim !

Bogătanii să ni-i duci
În pustiuri de răscruci,
Să-i transporţi la Polul Nord
Şi să-i uiţi lîngă fiord,

De-or putea, să se salveze,
La Muncă să mediteze,
Căci, să ştii, bun Moş Gerilă,
De satrapi nu ne e milă.

Te-aşteptăm mereu, cu drag,
Să ne calci al casei prag,
S-avem bucate şi bani –
La anul şi La Mulţi Ani !

Constanţa, 27 decembrie 93

Editorilor "Scînteii" pirat

Editorilor „Scînteii” pirat
(Înşelător supliment cotidian la „Jurnalul Naţional”)


Dacă-aveţi un pic de minte
Şi un dram de-nţelepciune,
Ascultaţi un sfat cuminte:
Ziarul să-l numiţi … Tăciune !

Eu aşa-i ziceam „Scînteii”
Pînă la-nceputul Nopţii,
C-o foloseau fariseii
Şi ne păcăleau cu toţii…

Au trecut decenii (două),
De hulire a Luminii,
Iar „Scînteia” asta nouă
Farsă e ce-o joacă unii…

Vechi şi noi, mereu aceiaşi
Lătrători, îşi ascund ura
Pentru mulţii nevoiaşi
Şi ne vînd … maculatura !

Dar noi ştim că, sub cenuşă,
E-un tăciune cu pericol;
Nu deschidem falsa uşă,
Căci ne temen de ridicol !

Ştim de-un veac, chiar Lenin zis-a,
Foc avea-vom din Scîntei,
Dar din asta, compromisa,
Doar arsuri şi vînătăi !

31 ianuarie 93

Imn Daciei

Se dedică tuturor Dacilor, de pretutindeni

Veniţi astăzi la Altarul
De la Alba Reunirii,
Să ne plîngem greu amarul
Şi durerea despărţirii !

Să jurăm că niciodată
N-om visa la altceva
Decît, în străvechea Vatră,
Să refacem Dacia !

Curg voios şi plîng sinistru
Fiii Daciei străbune
Dinspre Tatra, dinspre Nistru,
Într-o Vatră să se-adune.

Mama bună-şi strînge-Acasă
Pe copii şi-i dojeneşte
Că, din toţi, cea mai frumoasă
Dintre fete-acum lipseşte.

Veacuri şi milenii multe,
Rîvnită de toţi barbarii,
Dacia jertfit-a-n lupte
Plopii tineri şi ştejarii...

Basarabie rănită,
Ia-ţi de braţ pe Bucovina
Şi pe Dobrogea ciuntită -
Reuniţi-vă ţărîna.

Maramureşul, Banatul,
Cu Panonia uitată
Şi de-a lungul şi de-a latul,
Istria înstrăinată...

Ne-am strîns iarăşi la Altarul
De la Alba Reunirii
Să ne stingem Setea-Jarul,
Jalea cruntă-a despărţirii.

Şi jurăm că niciodată
N-om visa la altceva
Decît, în străvechea Vatră,
Să refacem DACIA !

Gheorghe UNGUREANU
Alba Iulia, 1 Decembrie 72 (1990)